Anne Rice la editura LEDA
Din lista cu aparițiile LEDA în lunile aprilie, mai și iunie, un titlu poate fi considerat „bijuteria listei„(cum o numește Adminul blogului LEDA).
Anne Rice, o incontestabila valoare a literaturii fantasy/urban fantasy cu o viata controversata, revine cu o poveste despre îngeri, la fel de interesanta ca celebra ei serie „Cronicile Vampirilor”.
Începuta în 2009 cu volumul „Vremea îngerului„, și continuata în 2010 cu „Of Love and Evil”(Despre dragoste și răutate), seria „Cântecele serafimului„( editura LEDA) va va fascina cu siguranță.
Tema sufletelor pierdute care îsi cauta izbăvirea este abordata și în aceasta serie dar de data aceasta povestea e diferita.
„Vremea îngerului” este povestea lui Toby O’Dare, un ucigas plătit care se considera un suflet pierdut, fără șanse de izbăvire. Si-a abandonat credința, s-a distanțat de Dumnezeu si si-a descoperit talentul pentru crima. Cu toate acestea, ii apare un înger care ii ofera o șansă de a-și îndrepta viata și de a reveni pe drumul cel bun.
Daca v-au plăcut „Cronicile Vampirilor”, nu ezitați sa citiți și aceasta serie. Daca va plac poveștile cu îngeri(mie îmi plac foarte mult!), incercati „Vremea îngerului”. Sigur nu veți fi dezamăgiți.
Writings in The Stars 
20 aprilie 2011 la 12:06
Mi-au placut foarte mult Cronicile Vampirilor (si ma supara faptul ca cei de la rao nu au mai scos si restul volumelor din Cronicile Vampirilor si Noile Cronici ale Vampirilor) si cu siguranta si noua serie va fi una care merita citita de orice impatimit de fantasy, si nu numai!
20 aprilie 2011 la 12:23
Abia astept cartea asta:X:X:XAnne Rice scrie exact pe gustul meu.
20 aprilie 2011 la 12:24
Ma bucur sa aud ca îți place 😀
20 aprilie 2011 la 15:27
Imi place descrierea cartii
20 aprilie 2011 la 15:44
Si mie.Mi se pare foarte interesanta. 😀
20 aprilie 2011 la 20:05
Astazi am terminat Interviu cu un vampir si ma declar oficial o fana a autoarei. Cu siguranta nu voi fi dezamagita de carte 😀
20 aprilie 2011 la 20:08
O am și eu de la adevărul. Timpul îmi lipsește….
Am răsfoit-o și pare foarte faina. Abia aștept sa am timp sa citesc.
21 aprilie 2011 la 13:30
Mie mi-a luat ceva timp sa termin Interviu cu un vampir si,sincer,nu prea mi-a placut,e o carte care poate zdruncina pareri si altele…Dar volumul 2 din serie e bestial,absolut magnific!!! 🙂
21 aprilie 2011 la 18:51
@mikaella15: Știu ca tu citești cărți „grele” de obicei.Poate zdruncina păreri?
Fa-i o recenzie, te rog!
23 aprilie 2011 la 13:10
,,grele”?In ce sens?
De facut recenzie nici nu indraznesc pentru ca mai mult de poveste si impresia pe care mi-a lasat-o nu pot spune.Dar,in carte,e o scena in care Louis intra intr-o biserica cand se intalneste cu Armand,daca nu ma insel…Acolo spune ceva despre icoane si sfinti si mai mult la partea aia m-am referit.Daca nu stai pe picioare in privinta credintei,chiar schimba unele pareri.Eu,una,am fost tentata sa cred ce credea si persoajul.Nu stiu daca autoarea a intentionat sa-si exprime opiniile sau asa a construit ea persoanjul,dar a fost foarte convingatoare(stiu ca suna penibil si aiurea,dar asa s-a intamplat).Eu am obiceiul sa mai stau sa ma gandesc la unele pasaje si fix la ala m-am oprit.Pacat ca nu am cartea acasa ca extrageam partea aia.T_T
Oricum,daca o vei citi,nu tine cont de parerea mea,poate tu ai alte gusturi,dar spune-mi si mie ce crezi despre ea.:)
P.S.Ti-am spus ce draguta-i pisica de la avatarul tau?Din Alice in tara minunilor,nu?^_^
23 aprilie 2011 la 13:22
Autoarea nu credea în Dumnezeu în perioada în care a scris cartea. Sunt propriile ei opinii.
„Grele” în sensul ca îți dau de gândit. Nu citești doar literatura fantasy/urban fantasy comerciala. Ca mine 😀
E pe lista de citit. Cândva.
Da, e din Alice. Si mie îmi place Cheshire. E amuzant 🙂
23 aprilie 2011 la 13:30
Inainte citeam si eu carti urban…pana am dat de asemanari in unele cu Twilight:|Stereotipuri.:(Dupa,am dat de Dickens,Dumas(preferatul meu nr.1),Eliade si altii…dar cred ca motivul pricipal pentru care citesc carti,,grele”^_^este numarul paginilor.O carte cu pagini multe ma atrage fiindca am timp sa disec povestea si sa ma familiarizez cu ea.Noile aparitii au pagini putintele si scris mare:|Stiu ca nu ar trebui sa ma iau dupa format dar oricand as alege o carte de sute de pagini in defavoarea uneia mai subtirica:)Chiar acuma citesc Colectionarul de istorie(720 pagini)…Si-mi mai place sa fie cat mai complicate.Ciudat dar n-am ce-i face.:)
23 aprilie 2011 la 13:37
Si mie îmi plac pagini multe dacă am și timp sa le citesc 🙂